În timpul holocaustului (“SHOA”) sub regimul nazist în Europa, eu am contribuit la salvarea câtorva evrei. Am facut-o nesupunânduma legelor ín vigoare, care învinuiau pe acestia de toate cele rele si încurajau persecutia, arestarea si asasinatul lor. Stiam prea bine ca riscam sa fiu descoperit si dus sa suport aceiasi soarta vitreagá. Am procedat astfel fara sa ma gândesc, fata de oameni prigoniti fara vina, imposibilitati de a se apara pe sine însusi si pe copiii lor. Constiinta mea nu m´a lasat sa ramân indiferent. Desi nu erau familia mea, nici macar prieteni sau cunoscuti, desi aveau alta credinta, vorbeau alta limba sau aveau poate alte puncte de vedere, tot erau oameni ca si mine. Íntr´un sens, m´am pus în locul lor si m´am recunoscut în ei, caci mi-a venit în gând ca din punctul lor de vedere, sunt eu deosebitul. Oamenii sunt diversi iar diferintele între ei fac parte de toata omenirea. Ceia ce se pricinuieste altei persoane este de par´ca mi s´ar pricinui mie însumi. Tot ceia ce se întâmpla ín jurul meu este în parte responsabilitatea mea. Am învins tentatia de a ma resemna cu gândul ca nu se poate face nimic. În aceasta împrindere nu am fost singurul. Desi nu eram multi, am demonstrat între toti ca...¡Se poate!.

¿Daca mi-a fost frica? ¡Sigur ca da! Sigur cá nu a fost usor. Sigur ca am trait teroarea de multe ori gândindu-ma la ceia ce mi se putea întâmpla mie si celos ai mei si-mi era dor de linistea mea disparuta. Dar nu era timp de tânguialá nici de subrezenie. Era mevoie de raspuns urgent fata de groaza înconjuratoare. Sa procur adapost posibil si sigur pentru protejatii mei, sa obtin documente false de folos, alimente, bani, medicamente si sa rezolvez situatii problematice la fiecare pas. Sa gasesc fara greseala oameni de încredere si sa-i conving sa ajute. Sa ascund conducta aceasta fata de vecini, prieteni, cunoscuti sau rude, care ar putea savârsi o nechibzuita imprudenta. Pentru asta am fost nevoit sa mituesc, sa mint si sa mantiu aparenta de viata normala. Stiam ca pot fi descoperit în orice clipa. Dar am avut noroc. Din nenorocire, multi din noi nu au avut acest noroc, fiind denuntati.
Am savârsit cu toata constiinta si libera decizie delictul de a înfrânge legea. În ciuda propagandei insistente care proclama ca nu era vorba de oameni de omenie ci de dusmani care trebuiau sa piara în folosul societatii, eu nu puteam sa nu vad în fiecare din ei un om la fel ca mine cu acelasi drept la viata sa. O lege care însufleteste crima nu este legitima. Fata de ignominie, un mandat superior însufleteste actiunea omului. Binele are pentru mine o ideie clara si simpla care se poate rezuma pe scurt: “Iubeste pe seamanul tau ca pe tine însuti”. Acesta este preceptul demn sa prinda radacina. Eu vad ca seaman al meu pe orice om, aiba orice cred, limba sau culoare. Aceasta este legata mea care am primit de bunici si strabunici si pe care doresc sa o transmit copiiilor mei pentru ca ei la rândul lor sa o transmita copiilor sai. Actiunea mea nu pretinde nici o recunostiinta particulara. Este pur si simplu ceia ce dicteaza LEGEA OMENEASCA.